”Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.” – Marcu 4:26-27

În nord-estul Chinei există lacul Liuciatun care este secat de mai multă vreme. Pe fundul acestuia, la o adâncime de patru metri se află un strat gros de turbă, a cărui vârstă a fost determinată de 5.000 de ani. În partea superioară a stratului de turbă au fost descoperite multe semințe de lotus, care, odată semănate, au încolțit. Este cunoscut că lotusul poate creşte numai în apă. Prin urmare, aceste semințe ,,vii” au apărut pe vremea când lacul exista. Savantul american Willard Libby a stabilit cu ajutorul elementelor radioactive că vârsta lor oscilează între 830 si 1.250 de ani. Savantul a studiat sfărâmăturile lemnului rămas de la o luntre primitivă, găsită în timpul unor săpături în apropiere de Tokyo. În sfărâmăturile luntrei s-au găsit câteva semințe de lotus. Vârsta luntrei şi a semințelor, stabilită prin metoda radioactivă este de 3.000 de ani. După un timp, şi aceste semințe de lotus au încolțit.